Oare ei nu stiu ca se moare? Oare ei nu stiu ce inseamna moartea? In spatele monitoarelor ce vad ei? Lumea statea uimita cand in 1996
aproape toata populatia Belgradului a iesit in strada. Pentru trei luni. Pentru libertate si democratie. O lectie de libertate. Unde cred ei ca au
disparut aceia? Aceia stau acum sub ploaie de bombe.

Ai fi crezut ca personajele criminale ce comanda masacre din umbra protectoare a civilizatiei au disparut. Ai fi crezut ca sunt de domeniul
trecutului.

Si oameni ca si noi stau in fata televizoarelor si asculta fascinati discursuri belicoase, mereu aceleasi, mereu aceleasi, mereu aceleasi.
Si oameni ca si noi stau ascunsi in adaposturi si sunt asurziti de explozii si de moarte si de intuneric si de disperare.
Si oameni ca si noi stau in frig si mizerie si foamete si boli si nu mai au nimic, nici casa, nici viata, nici suflet.

Mereu aceeasi, neoameni gandesc noi planuri de distrugere, inventeaza si testeaza pe viu noi arme.
Oare noi nu putem face nimic?